My Arm, la nivel conștient, spune povestea unui băiat care la vârsta de zece ani a decis să ridice un braț în aer și să îl țină așa până la finalul vieții.

Gestul, aparent neînsemnat, scandalizează o comunitate întreagă și redirecționează cursul vieții celor apropiați băiatului. Oamenii, incapabili să înțeleagă, se simt amenințați și se zbat să găsească o explicație. Totul devine din ce în ce mai complicat, controversat, apăsător. Iar brațul ajunge să fie scos la licitație ca una din cele mai grandioase opere de artă contemporană.

My Arm vorbește, de fapt, despre procesul de sugestie și auto-sugestie ca determinant al vieții exterioare. Pornind de la premisa că Eul nostru subconștient este mai puternic decât cel conștient și are capacitatea de a rescrie în memorie imagini și întâmplări reale, spectacolul încearcă să activeze imaginația spectatorilor (motorul tuturor acțiunilor noastre). Mai mult, să modifice semnificațiile pe care aceștia le-au oferit unor obiecte. Așadar, spectacolului îi revine misiunea de a opera cu mecanismele noastre inconștiente, de a sugera o realitate, nu de o reprezenta.

Dragoș Alexandru Mușoiu: “Recomand acest spectacol tuturor celor care și-au petrecut copilăria încercând să-și țină respirația cât mai mult timp, încercând să evite să calce pe culoarea alb în drum spre școală, refuzând să-și dea jos o brățară ani la rând. Celor care s-au plictisit să caute sensul acolo unde el nu există, celor care acceptă că, în viață, unele lucruri se întâmplă aleatoriu. Celor care s-au rătăcit printre etichete, clasificări și denumiri pe care societatea le găsește rapid pentru a încadra orice element de noutate. Și, nu în ultimul rând, celor care vor să vadă un altfel de spectacol, într-un altfel de spațiu."