EN
On Saturday, February 28, 2026, TEMPORAR presents a multimedia group exhibition initiated by Liliana Zaharia and Irina Petreanu. The exhibition materializes between 5-10PM, blending photography, video, installation with live performance and an informal talk moving through themes of embodiment, trace and resistance.

Opening night programme:
February 28, 2026 | 17:00 - 21:00
18:00- Performance Eliza Trefas
20:00- Performance Alexandra Boaru
Point Art HUB | General Eremia Grigorescu nr 10, Bucharest

Artists have long turned to the body as a primary tool of expression. Across seven artistic practices spanning performance, documentation, photography and installation, embodiment is approached as a continuous process of inquiry and transformation. While some works are urgent and reactive, charged with physical energy, others move toward introspection and absence.

Several artists confront the body as a site of violence and control. The male gaze, mirrors that trap and expose the body, the sharp materiality of glass inscribed with verbal abuse: all make visible the ways in which violence—physical, psychological, verbal—becomes lodged in flesh
and memory.

Others explore the embodiment itself as a process of knowledge, questioning ideas of belonging and separation. Through chronic suffering, healing a body appears as a continuous, mundane, and often invisible isolation. Furthermore, cutting one’s own umbilical cord becomes a gesture toward autonomy while acknowledging the impossibility of complete detachment from history. In another work, the embrace emerges as a catalyst for presence and the desire to reconnect with
the outside world.

How does the body carry what cannot be spoken? What remains when the body withdraws? Two artists approach these questions through states of suspension and absence. In one of the works we see a prolonged, tense silence that leads toward psychological disintegration. In another, an absent body becomes present within the context of a childhood home, where a grandfather's imprints continue to inhabit the space long after his death. Both works reveal themes of identity and memory, transforming silence and trace into ongoing forms of existence.

In an era increasingly mediated by the digital world, the body remains our most fundamental instrument for encountering the world. This exhibition invites you to reflect upon your own experience. It creates space for the contradictions the body contains, a site for both exposure and protection.

Visuals: Ciprian Cimpoi

RO
Sâmbătă, 28 februarie 2026, TEMPORAR prezintă o expoziție de grup multimedia inițiată de Liliana Zaharia și Irina Petreanu. Expoziția se desfășoară între orele 17:00 - 21:00, îmbinând mai multe medii precum fotografie, video, instalație, performance live și o discuție informală, parcurgând teme ale corporalității, urmei și rezistenței.

Programul serii de deschidere:
28 februarie 2026 | 17:00 - 21:00
18:00- Performance Eliza Trefaș
20:00- Performance Alexandra Boaru
Point Art HUB | General Eremia Grigorescu nr. 10, București

De mult timp, artiștii au folosit corpul ca mod de expresie. În cadrul a șapte practici artistice ce includ performance, documentare, fotografie și instalație, corporalitatea este abordată ca un proces continuu de interogare și transformare. În timp ce unele lucrări sunt urgente și reactive, încărcate cu energie fizică, altele se îndreaptă către introspecție și absență.

Câteva dintre artiste tratează corpul ca spațiu al violenței și al controlului. Obiectificarea femeii, oglinzi care îngrădesc și expun corpul, materialitatea ascuțită a sticlei inscripționate cu abuz verbal: toate fac vizibile modalitățile prin care violența—fizică, psihologică, verbală—se fixează în corp și memorie.

Altele explorează corporalitatea ca proces de cunoaștere, punând sub semnul întrebării ideile de apartenență și separare. Prin suferință cronică, vindecarea unui corp apare ca o izolare continuă, banală și adesea invizibilă. Mai mult, tăierea propriului cordon ombilical devine un gest către autonomie, recunoscând în același timp imposibilitatea unei detașări complete de istorie. Într-o altă lucrare, îmbrățișarea apare ca un catalizator pentru prezență și dorința de
reconectare cu lumea exterioară.

Cum poartă corpul ceea ce nu poate fi rostit? Ce rămâne când corpul se retrage? Două artiste abordează aceste întrebări prin stări de suspendare și absență. Într-una dintre lucrări vedem o tăcere prelungită, tensionată, ce conduce către dezintegrare psihologică. În alta, un corp absent devine prezent în contextul unei case din copilărie, unde urmele bunicului continuă să locuiască spațiul mult timp după moartea sa. Ambele lucrări abordează teme ale identității și memoriei,
transformând tăcerea și urma în forme continue de existență.

Într-o epocă tot mai mediată de lumea digitală, corpul rămâne un instrument fundamental de a înțelege realitatea. Această expoziție vă invită să reflectați asupra propriei experiențe: creează spațiu pentru contradicțiile pe care corpul le conține, un mediu deopotrivă al expunerii și al
protecției.

Vizual: Ciprian Cimpoi