
VANYA
[spectacol de teatru]
Sorin Miron
08/05/2026 - 19:00
De: Simon Stephens
Cu: Sorin Miron
Regia, adaptarea, universul sonor: Sorin Miron
Scenografia: Ariana Miron-Presan
Traducerea: Silvia Năstasie
Lighting design: Lucian Moga
O producție: POINT
Vanya, cel mai nou spectacol de la Point, vă invită să descoperiți piesa lui Cehov, în adaptarea curajoasă și proaspătă a lui Simon Stephens, o montare care lasă samovarele deoparte și dă foc imaginației. În căutarea luminii.
Sorin Miron transformă acest one-man show formidabil într-un tur de forță care dă naștere unei lumi de personaje, relații și povești, în care un singur om devine un univers întreg – ratatul care-și strigă disperarea, intelectualul arogant care pretinde tot ce nu poate oferi, fata harnică și bună, omul fără însușiri, omul cu prea multe însușiri, soția splendidă și nefericită, cel care așteaptă, cinicul, poetul, vraciul, șamanul, vrăjitorul, cuceritorul...
Histrionic, ludic, vulnerabil și profund uman, Vanya este despre ei toți, despre noi toți, de la moșie și din sală, de pe stradă și de pe scenă, o sărbătoare a disperării și a speranței, dar mai ales o tandră declarație de iubire pentru teatru.
Textul Vanya, semnat de Simon Stephens, este o rescriere contemporană a universului cehovian, care păstrează tensiunea și melancolia originalului, dar le traduce într-un limbaj direct, viu și profund actual. Construit ca un monolog polifonic, textul descompune și reconfigurează personajele lui Cehov într-o formă fluidă, în care vocile se suprapun, se contrazic și se completează, creând un spațiu intim, dar extrem de dinamic.
Această producție marchează prima montare în România a textului „Vanya” de Simon Stephens, oferind publicului o întâlnire în premieră cu o reinterpretare contemporană, curajoasă și profund actuală a universului cehovian.
Despre Sorin Miron
Sorin Miron este unul dintre actorii remarcabili ai generației sale, cu o prezență constantă pe scenele importante din țară, concentrându-și activitatea teatrală din ultimul deceniu pe scenele din București. Colaborând în teatru cu regizori precum Victor Ioan Frunză, Andrei Huțuleac, Vlad Massaci sau Alexandru Dabija, Sorin a creat roluri memorabile pe texte extrem de variante din dramaturgia clasică și contemporană dintre care amintim doar de Mariska în Familia Tot, Chiriachița în Titanic Vals, Georges în Colivia cu Nebune, Toma Hrisanide în Interesul general, Hamlet în Hamlet, Dale Harding în Zbor deasupra unui cuib de cuci, Jupân Dumitrache în O noapte furtunoasă sau de unul dintre cele mai recente roluri ale sale, Charlie în Balena de Samuel D.Hunter, rol pentru care a fost nominalizat la Premiile UNITER 2024 la secțiunea cel mai bun actor în rol principal.
Informații suplimentare:
Spectacol nerecomandat persoanelor sub 14 ani. Montarea conține limbaj explicit.
În timpul reprezentației sunt utilizate efecte de sunet puternice.
- “În fiecare secundă, în fiecare clipă a celor aproape două ore de spectacole, Sorin Miron a ars pe mica scenă metamorfozată în bucătăria fermei irlandeze inundată și scăldată în eclerajul rafinat creat de Lucian Moga și închipuită palpabil în mod fermecător și realist de Ariana Miron Presan. Elemente de decor care să evoce universul acesta tern, culori pământii și, totuși, blânde și mângâietoare - bejuri deschise îngemănate cu roșul aprins al podelei parcă amintind de viața pulsândă din interiorul fiecărui personaj, în special din inima călcată în picioare a lui Yvan (Vanya din titlu, unchiul cehovian cel mai năpăstuit de destinu-i potrivnic), totul încadrat într-o discretă evocare a naturii de afară prin plasarea unor plante agățătoare în lateralele scenei, amintind parcă de efuziunile de iubire față de natură exprimate de Michael, doctorul care-și îneacă neputința în alcoolul binecuvântat.” - Tudor-Costin Sicomaș CRONICA DE TEATRU OFICIALĂ a spectacolului „Vanya” cu Sorin Miron de la POINT pe Republika Kritica (cronica completă aici)
- "Unchiul Sorin Miron Vanya și oglinzile fascinante ale anxietăților noastre.
- "De fiecare dată când văd un spectacol sau o adaptare după Cehov mă întreb dacă mai e ceva de arătat și de spus despre oamenii care nu-și trăiesc viața.





