Această proiecție face parte din STOP-CADRU LA FEMININ, un proiect POINT realizat în parteneriat cu Films in Frame. Seria de opt filme românești, curatoriată de Laura Mușat, propune opt întâlniri cu roluri feminine esențiale din cinemaul românesc, încheiate cu discuții alături de actrițele care le-au dat viață, discuții moderate de Mădălina Craiu.
După ce fiul ei, Barbu, ucide un copil cu mașina, Cornelia, o româncă înstărită, încearcă să se descotorosească de problemă cu sume de bani bine plasate.

În urmă cu 25 de ani, „Marfa și banii” deschidea un nou capitol în cinematografia românească.

Regizat de Cristi Puiu după un scenariu semnat împreună cu Răzvan Rădulescu, filmul a pus România pe harta internațională a cinematografiei de autor și a dat naștere celebrului Noul Val.

Ioana Flora debuta pe ecran la 26 de ani, alături de Dragoș Bucur și Alexandru Papadopol, într-un rol care avea să schimbe percepția asupra rolurilor feminine contemporane.

Filmul rămâne și astăzi unul dintre cele mai importante repere ale cinemaului românesc de după 2000.

Sinopsis:

Un tânăr își dorește să deschidă un non-stop, dar nu dispune deocamdată de mijloacele financiare.

Un grangur local îi oferă o sumă importantă de bani pentru un transport în aparență simplu, doar că lucrurile se vor complica numaidecât.

Convins la început că și-a vândut doar serviciile, tânărul înțelege, când este prea târziu, că și-a vândut de fapt conștiința.

Această proiecție face parte din STOP-CADRU LA FEMININ, un proiect POINT realizat în parteneriat cu Films in Frame. Seria de opt filme românești, curatoriată de Laura Mușat, propune opt întâlniri cu roluri feminine esențiale din cinemaul românesc, încheiate cu discuții alături de actrițele care le-au dat viață, discuții moderate de Mădălina Craiu.
După ce fiul ei, Barbu, ucide un copil cu mașina, Cornelia, o româncă înstărită, încearcă să se descotorosească de problemă cu sume de bani bine plasate.

Angela merge mai departe (1981) spune povestea unei taximetriste din București care nu cere voie nimănui să fie liberă, ironică și vulnerabilă în același timp. Interpretarea Dorinei Lazăr domină ecranul, construind o emblemă a demnității care nu se lasă îngenuncheată. După cum spunea chiar regizorul Lucian Bratu: „Angela nu este o eroină, este doar un om normal care, într-o lume în care toți suntem împinși să fim la fel, alege să fie ea însăși.”

Angela merge mai departe este un film care refuză să îmbătrânească, lipsit de clișee, în care personajul feminin practică o meserie considerată și astăzi pentru bărbați. Un film încă proaspăt, care merită urmărit iar și iar pe un ecran mare.

Synopsis:
București, anii '80. Angela, o taximetristă stăpână pe propria viață, străbate orașul într-un ritm alert, confruntându-se zilnic cu pasageri imprevizibili și un sistem social sufocant. După un incident minor în trafic, ea este obligată să intre într-un joc birocratic absurd, fiind trimisă la un curs de „reeducare”. Acolo, Angela se izbește de rigiditatea autorităților, dar refuză cu încăpățânare să își piardă independența și spiritul critic. Este povestea unei femei care își revendică dreptul de a fi ea însăși, indiferent de presiunile unui sistem care cere conformare.

Această proiecție face parte din STOP-CADRU LA FEMININ, un proiect POINT realizat în parteneriat cu Films in Frame. Seria de opt filme românești, curatoriată de Laura Mușat, propune opt întâlniri cu roluri feminine esențiale din cinemaul românesc, încheiate cu discuții alături de actrițele care le-au dat viață, discuții moderate de Mădălina Craiu.
După ce fiul ei, Barbu, ucide un copil cu mașina, Cornelia, o româncă înstărită, încearcă să se descotorosească de problemă cu sume de bani bine plasate.

După dealuri (2012), în regia lui Cristian Muungiu, ocupă un loc aparte în cinematografia română contemporană. A fost distins cu premiul pentru cel mai bun scenariu, iar Cosmina Stratan și Cristina Flutur, care interpretează rolurile principale, au împărțit premiul pentru cea mai bună actriță în cadrul aceluiași festival. Filmul a reprezentat propunerea României la Oscar pentru cel mai bun film străin în 2013 și a ajuns pe lista scurtă, însă nu a fost unul dintre filmele
nominalizate.

După dealuri explorează cu o acuratețe tulburătoare granițele fragile dintre credință, iubire și dogmă, aducând pe ecran o dramă umană profundă și complexă.

Fără a judeca și fără a da verdicte ușoare, Mungiu construiește un univers tensionat în care două destine se intersectează tragic într-o mănăstire izolată. Este un film care te ține cu sufletul la gură, o privire pătrunzătoare asupra modului în care intoleranța și lipsa de comunicare pot distruge destine, reușind să rămână la fel de actual și de răvășitor și astăzi.

SYNOPSIS
După dealuri spune povestea a două fete care au crescut împreună şi care se reîntâlnesc după câţiva ani de despărţire. Alina se întoarce din Germania să o ia cu ea pe Voichiţa, prietena ei din copilărie faţă de care se simte încă foarte ataşată. Voichiţa şi-a găsit însă calea în credinţă, iar maicile printre care trăieşte la mănăstire ţin locul familiei pe care nu a avut-o niciodată. Alina luptă cu toate puterile să recâştige afecţiunea Voichiţei, făcându-i pe cei din jur să se întrebe de unde vine forţa care o animă.

Această proiecție face parte din STOP-CADRU LA FEMININ, un proiect POINT realizat în parteneriat cu Films in Frame. Seria de opt filme românești, curatoriată de Laura Mușat, propune opt întâlniri cu roluri feminine esențiale din cinemaul românesc, încheiate cu discuții alături de actrițele care le-au dat viață, discuții moderate de Mădălina Craiu.
După ce fiul ei, Barbu, ucide un copil cu mașina, Cornelia, o româncă înstărită, încearcă să se descotorosească de problemă cu sume de bani bine plasate.

Sorella di Clausura a avut premiera mondiala in Competitia Oficiala de la Locarno, apoi a continuat parcursul festivalier la Sarajevo, unde Ivana Mladenovic a primit premiul pentru cea mai buna regie, Geneva, Trieste, Belgrad.

Comedie punk despre femei aflate in situatii limita si parodie empatica a melodramelor romantice, Sorella di Clausura spune povestea Stelei care viseaza sa isi intalneasca idolul, artistul balcanic Boban. Intalnirea cu Vera, o starleta care pare a fi apropiata de Boban, e pe cale sa ii transforme visul in realitate. Ajunsa in Bucuresti, Stela descopera ca firma Verei vinde uleiuri si jucarii erotice.

Plasat in perioada scurtului boom economic de dinaintea crizei economice din 2008, Sorella di Clausura exploreaza cu mult umor si ironie maniera in care personajele incearca sa se descurce atunci cand viata le arunca intr-un vartej de provocari.

Premiata la Locarno cu Boccalino d'Oro, distinctie acordata de juriile independente, Katia Pascariu face ca intreaga actiune sa graviteze in jurul ei: de la libertatea cu care se misca, inocenta cu care afiseaza obsesia pentru Boban, perseverenta cu care isi face ordine in viata ei simpla, fara prea multe asteptari.

Dezinhibata, ironica si amuzanta, Katia Pascariu a construit un personaj apreciat de critica internationala: "o anti-eroina neimblanzita, cinica si nebuna din dragoste, obsedata sa isi intalneasca idolul".

Sorella di Clausura ofera o perspectiva asupra culturii exagerate a fanilor, intr-o lume in care granita dintre autentic si mitul celebritatii e greu de distins.

Comedie impulsiva pe ritmurile muzicii balcanice, Sorella di Clausura e un colaj fascinant al etichetelor sociale legate de implinirea visurilor femeilor.

Synopsis

Dacă îți dorești ceva suficient de mult, întregul Univers va lucra în favoarea ta, nu-i așa?

Stela, o fată educată, dar incapabilă să își păstreze un loc de muncă, s-a îndrăgostit de un celebru muzician balcanic după ce l-a văzut la televizor. Această pasiune transformată în obsesie pune stăpânire pe viața ei și acum trebuie neapărat să-l întâlnească. Una dintre presupusele amante ale muzicianului, Vera, o starletă- muziciană, promite să o ajute pe Stela să își întâlnească idolul și, mai mult decât atât, să o ducă departe de viața ei rurală sărăcăcioasă. Cele două lumi ale lor se ciocnesc atunci când Vera o aduce pe Stela la București, unde conduce o companie care vinde produse sexuale și lubrifianți.

Notă regizorală

Sorella di Clausura se bazează pe persoane reale și este o poveste despre jocul dintre realitate și visuri. Deși tragic în esența sa, inspirat de povestea unei cântărețe și prietene care și-a pierdut viața prematur, filmul este în primul rând o parodie empatică a melodramei romantice. Plasat în marginile Balcanilor la începutul crizei economice din 2008, filmul explorează cât de multă magie și ficțiune poate asimila un univers în acele momente. Se joacă cu această ambiguitate și sugerează că nu există loc pentru magie în această realitate și că singura modalitate de a continua să visezi fără a fi expulzat din acel univers este să continui să visezi, știind că visezi.

Această proiecție face parte din STOP-CADRU LA FEMININ, un proiect POINT realizat în parteneriat cu Films in Frame. Seria de opt filme românești, curatoriată de Laura Mușat, propune opt întâlniri cu roluri feminine esențiale din cinemaul românesc, încheiate cu discuții alături de actrițele care le-au dat viață, discuții moderate de Mădălina Craiu.
După ce fiul ei, Barbu, ucide un copil cu mașina, Cornelia, o româncă înstărită, încearcă să se descotorosească de problemă cu sume de bani bine plasate.

Terminus Paradis (1998) este unul dintre cele mai importante filme ale lui Lucian Pintilie, distins cu Marele Premiu al Juriului la Festivalul Internațional de Film de la Veneția.

Filmul urmărește întâlnirea dintre Mitu și Norica, prinși într-o zi toridă de vară, într-o poveste în care atracția, impulsul și alegerile greșite duc treptat spre consecințe dramatice. Pe fundalul periferiei bucureștene, povestea lor capătă ritm și o notă de fatalitate, pe măsură ce lucrurile scapă de sub control.

Unul dintre cele mai puternice puncte ale filmului este debutul Dorinei Chiriac, care aduce pe ecran o prezență intensă, imposibil de ignorat. Personajul ei, un mix memorabil de naturalețe, vulnerabilitate și forță, rămâne cu spectactorii mult după finalul proiecției.

SYNOPSIS

La periferia Bucureștiului, o zi toridă de vară. Norica, o chelneriță, și Mitu, un porcar, se întâlnesc, se tachinează reciproc și fac concurs să vadă cine ține mai mult la băutură. Legătura lor nu e doar o aventură de o noapte. Ar putea ajunge la căsătorie, dacă Norica n-ar vrea să se mărite cu Gili, șeful și iubitul ei care are vreo 50 de ani, și dacă Mitu n-ar trebui să facă doi ani de armată. Pasiunea lui Mitu pentru Norica îl împinge spre un gest de neiertat, iar de aici lucrurile intră într-o spirală de greu de controlat.

„A fost uimită că reușise să ajungă în locul cel mai adânc fără angoasa de a se ridica.”
— Joanne Greenberg, Nu ți-am promis niciodată o grădină de trandafiri

Și nu am putea fi mai entuziasmați să împărtășim acest lucru cu voi.

„Acum exact cinci ani am curatoriat prima mea expoziție dedicată feminității. Intitulată Wholy Mother, aceasta a reunit nouăsprezece artiste din România, de la voci emergente la artiste consacrate.

Multe s-au întâmplat în acești cinci ani. Unele dintre artistele care expuneau atunci pentru prima dată au ajuns ulterior să fie reprezentate de galerii prestigioase.

Am simțit nevoia unei continuări, pe măsură ce propria mea maturizare în feminitate nu a făcut decât să îmi aprofundeze fascinația pentru Feminin. Ceea ce a început ca o explorare a creației, a sacrului și a puterii generatoare s-a transformat treptat într-o cercetare a interiorității feminine: a contradicțiilor, exceselor, vulnerabilităților, formelor de revoltă și de rezistență.”

— Medina Pop

„Anterrabae a spus: «Nu ai fost niciodată una dintre ei, nici măcar o clipă. Ești cu totul diferită.»”
— Joanne Greenberg, Nu ți-am promis niciodată o grădină de trandafiri

„De-a lungul istoriei, femeile au creat în mod repetat teritorii analoge prin jurnale, scrisori, viziuni spirituale, practici oculte, creație artistică, lumi ficționale și rețele intime feminine. Spații în care forme alternative de cunoaștere au putut supraviețui în afara structurilor autorizate. Aceste spații au fost adesea considerate iraționale, decorative, emoționale sau patologice, tocmai pentru că scăpau sistemelor dominante de validare. Alteritatea feminină nu este o condiție inerentă, ci o poziție produsă ori de câte ori anumite forme de experiență sunt considerate mai puțin credibile decât altele.

Aceasta este o expoziție dedicată experienței Femininului. Este o expoziție despre legitimitate.”
— Medina Pop

English

SINOPSIS: 

Care este cea mai mare dovadă de iubire pe care i-o poţi da celuilalt? MONȘTRI. explorează prosibile răspunsuri la această întrebare plimbându-ne printr-o zi din viața unui cuplu căsătorit. Structurat în trei capitole, MONȘTRI. ne-o arată întâi pe Dana (Judith State), aflată la un punct de răscruce în viața ei, într-o călătorie nocturnă alături de un taximetrist blazat (Alexandru Potocean). Al doilea capitol ni-l arată pe Arthur (Cristian Popa), soţul Danei, în evenimente ce se petrec simultan cu periplul ei alături de taximetrist prin Bucureşti. Al treilea capitol ne oferă o imagine mai largă a crizei de cuplu, a compromisurilor pe care le facem în relaţie şi cum atingem punctul fără de întoarcere. MONȘTRI. este un puzzle, la care spectatorul trebuie să rămână atent şi să decidă până la final cine sunt cu adevărat „monştri”.